Artrita radială a brațului, Articulatia cotului – normal vs. patologic – Dr. Alin Popescu

Capsula umăr-articulație.

Privire anterioară. Studii anatomice ale umărului realizate de către Leonardo da Vinci c.

Osul braţului humerus întâlneşte osul din zona internă a antebraţului ulna şi pe cel din zona externa radiusul pentru a forma o articulaţie asemănătoare unei balamale. Din articulaţia cotului se pot realiza mişcări de flexie înainte şi înapoiprecum şi rotaţie internă şi externă.

Marea articulație a umărului este articulația glenohumerală, la care, în general, se referă "articulația umărului". În anatomia umană, articulația umărului cuprinde partea corpului unde se atașează la humerus scapula, capul aflându-se în fosa glenoida.

Umărul este un grup de structuri în regiunea articulației. Umărul trebuie să fie destul de mobil pentru a permite o mare gamă de acțiuni ale brațelor și ale mâinilor, dar de asemenea destul de stabil pentru a permite ridicări, împingeri și apăsări. Cartilaje[ modificare modificare sursă ] Există două tipuri de cartilaj în articulație.

Primul tip este cartilajul alb, aflat la sfârșitul oaselor, care permite ca oasele să alunece și să se miște fiecare. Când acest tip de cartilaj începe să se uzeze proces numit artrităarticulația devine dureroasă și rigidă.

Artera brahială și rețeaua arterială a cotului

Labrumul este al doilea tip de cartilaj al umărului, care este diferit în oarecare măsură față de cartilajul articular.